A venit vacanta….cu trenul din Franta!?

Cum? S-a terminat vacanta?

A venit scoala, nu vacanta…mai sunt doua zile si eu trebuie sa termin de citit 6 carti, sa scriu 50 pagini, 100 de exercitii.

Suna cunoscut?

Din perioada de scoala nu-mi amintesc decat stresul hainelor noi si emotiile reintalnirii cu profesorul si colegii. Nu-mi amintesc despre teme prea mult sau despre citit.

Am avut profesori buni si dragi dar si profesori fara talent pedagogic. In scoala e ca-n viata. Unii oamenii sunt ok (datorita educatiei, bunului simt) altii nu sunt deloc conectati la realitate. Asa e si la scoala. Unii profesori depun mari eforturi pentru educatia copiilor, nu numai pentru predarea materiei iar altii pun piedici sau se limiteaza la programa. Trebuiesc intelesi si unii si ceilalti. Fiecare are rolul lui. Unii dintre noi, mai putin norocosi de profesori buni, crestem cu ambitia de a ne depasi conditia si de a demonstra profesorilor ca vom deveni „cineva”. Altora, le intra in suflet profesorii dragi si ii cauta dupa ani de zile sa ii felicite de ziua de nastere.

Asa ca dragi profesori, daca nu sunt cautati de ziua dvs de catre fostii elevi, stiti si motivul. 😀

Scoala are un rol extrem de important in vietile noastre, ea este motivul acela obligatoriu pentru care trebuie sa invatam sa ne ridicam din pat la 7 dimineata, chiar daca nu suntem persoane matinale. Glumesc. Scoala chiar are un rol extrem de important in vietile noastre iar teoria aceea pe care o aud in ultima vreme cum ca scoala indobitoceste copiii, nu cred in ea o secunda. Vad copii care sunt fericiti ca incepe scoala, sunt fericiti ca isi revad colegii, prietenii, educatoarea, invatatoarea.

Avem mult de schimbat in invatamant, insa pana atunci pe acesta il avem,  cu acesta defilam.

Gata, ma intorc la lupta cu manualele lipsa si la ridicatul din umeri cu privire la disponibilitatea acestora.

Va doresc un inceput de scoala cu fluturi in stomac si zambete in suflet!

Cu drag,

Raluca

PS: Ne vedem in librarie!

 

Anunțuri

Telefonul sau cartea?

Rade sufletul in tine ca micutul de 2 ani manipuleaza telefonul mai bine ca tine?

Ce trist…sa stii ca el, in principiu, ar manevra orice fel de jucarie la fel ca pe telefon. Pentru el toate sunt jucarii.

Te-a cuprins un soi de disperare ca doamna „invatatoare” ii da de citit in vacanta 5000 pagini iar el tot ce vrea e sa citeasca peretele de pe facebook?

Sunt problemele generatiei. Copiii sunt foarte inteligenti. La 2 ani vorbesc doua limbi, stiu in general lucruri pe care noi le stiam la 4-5 ani.

Tocmai de aceea datoria noastra este sa le punem cartea in mana.

De ce? 

1. Cartea nu iti da stare de nervi, de agitatie in momentul in care o rasfoiesti. 

2. Cartea inseamna rabdare! 

3. Cititul dezvolta vocabularul, creierul, imaginatia! 

Da, intr-un fel daca ai cazut in capcana „toti colegii au smartphone si facebook” e destul de greu sa-l mai aduci in fata cartii, de bunavoie.  El nu mai are rabdare sa citeasca o carte plictisitoare pentru ca trebuie sa joace Fifa sau sa dea scroll pe instagram.

Te-ai mai putea folosi de puterea exemplului, sa cititi in familie. Pentru asta trebuie sa constientizezi, ca parinte, cat de nociv este telefonul, facebook-ul si alte site-uri de socializare, la varsta la care el trebuie sa socializeze in parcuri sau cu colegii.

As fi bucuroasa sa ajungem in punctul acesta. De constientizare. 

Si da, sunt carti care te invata cum sa te joci cu copilul tau, daca nu stii sa o faci. Sunt carti care sunt mai amuzante de 1000 de ori decat orice clip al vreunui vlogger faimos. 

Nimic nu ma intristeaza mai tare decat un copil de 10-12 ani cu un smartphone in mana.

Stiu ca el nu il foloseste pentru „tehnologie”, „asta e viitorul”, „bla bla”. 

Da-i o sansa si cumpara-i o carte!

Daca nu stii ce, hai in librarie, la Slatina!

Sau…aici: http://www.librariverona.ro

Cu drag,

Raluca

Roald Dhal sau Jules Verne?

„Sunt foarte nervoasa pe cartile acestea de la Editura Arthur…”, spuse ea, o tipa de aproximativ 35 de ani, care iubeste istoria.

Pentru mine imaginea mamei/tatalui si copilul in librarie, e cea mai frumoasa. Doar imaginea nu si ce discuta intre ei (uneori :)))).

Ea, mamica de 35 de ani, iubeste istorie. Cumpara doar carti din domeniul istoriei. Se cearta cu fetita mai tot timpul.

„Mami, vreau Matilda!!!”

„Nu, ti-am zis, Jules Verne sau nimic.”

Mamica imi cere autorul cu privirea, insa ce sa vezi?

Librareasa il iubeste Roald Dahl. O iubeste pe Matilda, il iubeste pe Charlie si a lui fabrica de ciocolata.

Aceste carti au facut fericiti, atat de multi copii, incat nu prea ma intereseaza Jules Verne.

Da, Jules Verne a fost scriitorul preferat al atator generatii, insa omenirea a avans atat de mult din punct de vedere al preocuparilor, astfel ca si romanele pentru copii, au alte puncte de interes.

Da, nu mi-e teama sa spun. Jules Verne este invechit. Eu prefer sa vad copiii citind si etichetele de pe sticle si sa nu-i aud in viata mea urland si plangand ca urasc cititul.

Trebuie sa profitam de „trendul acesta”, de operele acestea haioase. Poate nu sunt ele cele mai „literare” insa copiii le citesc, le iubesc si ce este cel mai important, le deschide apetitul pentru citit.

Unele le-am citit si eu, pentru ca parintii veneau cu cartile inapoi, sub pretextul ca in anumite carti gasesc cuvinte precum „partz”:)))). No comment.

Da, citesc carti pentru copii, ca sa pot recomanda doar ce am citit.

Iubesc cartile in general, insa cele pentru copii mi se par fascinante. Sunt opere care inca se preteaza vremurilor contemporane, insa altele sunt invechite.

Faceti dansul bucuriei cand copiii va cer carti. Nu cautati sa le insuflati pasiunea pentru anumiti autori/opere de pe „vremea noastra”.

Cititul trebuie sa fie o placere, nu o obligatie, nu un santaj.

Vom dezvolta subiectul. Avem multe de povestit.

Deci, Roald Dahl sau Jules Verne?

Raluca,

Librareasa.

Ma gasiti peste tot:

http://www.librariaverona.ro

http://www.facebook.com/LibrariaVeronaSlatina

cropped-books-bookshelf-person-head-540w.jpg

 

 

 

 

De ce blog despre carti si nu blog de fashion?

De ce, Raluca? De ce?

De ce incepi proiecte asa, „necomerciale”?

De ce?

Raspuns : este nevoie de mine, in plus fiecare trebuie sa scrie despre lucrurile la care se pricepe. Unii se pricep la scrisul despre moda, altii despre parfumuri…eu despre importanta cititului si bineinteles despre Libraria Verona („Verona, dragostea mea”).

Oricum, la haine si accesorii se pricepe jumatate din planeta, cred ca nu mai era loc si pentru mine. :))

Faptul ca romanii nu citesc, nu ma impresioneaza foarte tare. Statisticile dor, le discutam, ne miram, dar nu ne ajuta foarte tare sa schimbam situatia.

Pe mine ma intereseaza doar ce pot face eu ca sa trezesc ceva in inima celor de langa mine. Sa trezesc sau nu o iubire sincera pentru carti (normal) sau macar interes.

E ca intr-o relatie. Cand ai doua personaje faine in jurul tau:

a) – un prieten

b) – cartile

Tu vrei sa-i aduci impreuna, sa aprinzi sclipirea din ochi, sa pui motorul in miscare. Daca reusesti sa obtii macar un singur sentiment din cele mai sus, ai castigat.

Asta e tot ce conteaza.

Sa-i determini sa constientizeze ca DOAR cititul face diferenta.

E foarte simplu, tu poti alege sa dispretuiesti cititul, cartile, dar datoria mea e sa iti spun ca INFORMATIA INSEAMNA PUTERE!

Puterea o poti dobandi cititind. Nu stii despre ce?

Urasti romanele de dragoste? Stai linistit (a), Sandra Brown nu se mai gasesti in librarii. Cel putin nu in a mea. :))

A alege despre ce poti citi e un subiect foarte amplu si vreau sa-l tratam ca atare (intr-un alt articol).

Azi am vrut sa va spun ca am ales sa scriu despre carti si nu despre fashion, pentru ca in general, in viata, fiecare trebuie sa scrie despre temele/subiectele la care se pricepe.

De ce? Pentru ca mesajul ajunge unde trebuie.

Eu cel putin, asa sper.

Va pun o poza aici cu o priveliste superba.

Cu drag,

Tot eu,

Raluca librareasa.

Pe care o gasiti peste tot:

http://www.librariaverona.ro

http://www.facebook.com/LibrariaVeronaSlatina19622498_1556919564350969_1417947798_n

 

 

 

 

De ce am deschis librarie si nu „shaormerie”?

Multi intreaba acest lucru. Dar raspunsul e unul simplu, mult mai simplu decat va asteptati. Am deschis librarie si nu „shaormerie” pentru ca cititul nu ingrasa, in schimb „shaorma” da.

Glumesc, nu este acesta motivul.

Motivul real este ca in 2015 cand am luat decizia sa deschid libraria, s-a implinit cel mai mare vis al meu. Mama mea a fost si este librar dintotdeauna, cum imi place mie sa spun.

Datorita ei am avut acest vis minunat, de a deschide o librarie. Dumnezeu a realizat puzzle-ul vietii mele asa frumos, ca libraria am deschis-o chiar in orasul meu natal.

Toata viata (eee, nu chiar toata viata, aveam 27 de ani cand am deschis libraria) am visat ca indiferent cu ce ma voi ocupa si ce voi intreprinde profesional, sa fac ceva pentru comunitate, sa incerc sa schimb lucrurile din jurul meu, in bine.

Libraria a fost raspunsul tuturor rugaciunilor mele.

De cand am deschis libraria am dus o lupta continua si inca o mai duc pentru toti copiii care ne calca pragul. Ei TREBUIE sa iubeasca cititul. Ei sunt viitorul.. (dar despre asta mai povestim, avem multe de vorbit).

Sigur ca nu mai sunt dezamagita cand primesc intrebari de genul: ” de ce librarie si nu shaormerie?”, am depasit acea faza.

Raspunsul meu: pentru ca saormeria hraneste trupul dar nu si mintea. 🙂

Cu drag,

Raluca librareasa.

Ma gasiti si pe site si pe facebook si pe blog. Peste tot :))

www.librariaverona.ro

www.facebook.com/LibrariaVeronaSlatina

https://librariaveronablog.wordpress.com/

 

19247797_1551244128251846_5898129550537469098_n